Misiune neindeplinita. Pep Guardiola pleaca de la Bayern

Pep a tot lungit-o cu răspunsul. Pe parcursul acestui an, aproape că nu a fost vreo conferință de presă, în care catalanul să nu fie asediat cu întrebări, legate de ce va face. Însă el nu a dat niciun indiciu despre viitorul lui Bayern din vara lui 2016. Ce-i drept, i-a fost tot mai dificil să evite această temă, pe măsura apropierii termenului limită a luării deciziei, stabilit de conducerea bavareză. Pep devenea tot mai iritat, pe alocuri întrerupea conferințele de presă. Viitorul său a devenit intriga principală a acestui sezon – posibilitatea de a alege din mulțimea de opțiuni atrăgătoare, fiecare fiind interesantă în felul său. S-a ajuns până și la faptul că decizia lui Guardiola a fost comparată cu spectacolul lui LeBron James, care, cândva, și-a anunțat, într-un mod teatral, mutarea pe tărâmurile sudice. Deși, în cazul lui Pep lucrurile sunt mai simple.

De mai mult timp nu se mai punea la îndoială faptul că Guardiola nu va mai antrena Bayernul din sezonul viitor. Tăcerea poate fi interpretată în feluri diferite, însă cu greu îți venea să crezi că Pep, având dorința de a-și prelungi contractul, de atâta timp nu o spunea. ”Îi suntem recunoscători lui Pep Guardiola pentru efortul său, începând cu anul 2013. Sunt convins că Pep și echipa vor munci și mai intens de acum încolo, pentru a atinge scopurile stabilite, chiar dacă știm deja cu siguranță că el va părăsi clubul”. În sfârșit, s-au limpezit apele. Fiecare vede această plecare în felul său – unii se bucură la nesfârșit, alții sunt întristați. Ca de obicei. Cât despre mine, eu nu sunt nici dezamăgit, nici fericit. Am sentimente contradictorii. Multe lucruri rămân nelămurite.

În vara lui 2013, catalanul a fost prezentat în calitate de tehnician al unei echipe, care, la acel moment, a câștigat tot ce a putut. Din start, el a încercat să se exprime în germană, a vorbit despre dorința sa de a-și implementa ideile și, datorită la aceasta, de a obține rezultate mari. Nu poți nega faptul că Pep este dedicat total asupra la ceea, ce face. Dintotdeauna a știut ce-și dorește de la echipă și extrem de rar s-a abătut de la plan. După Jupp Heynckes, sub conducerea căruia bavarezii se apropiau calm și sigur de scopurile stabilite, era dificil să anticipezi ceva concret de la Pep. Poate că au existat speranțe că Bayernul de azi se potrivește filosofiei de joc a lui Guardiola și nu va avea de făcut multe transformări. E clar că nu a fost așa. Pep nu e acel antrenor, care va merge pe drumul verificat și aprobat. El își are proiectul său.

Analizând, însă, perioada de la venirea sa, se observă că, la capitolul joc și rezultate, vina clară a lui Guardiola a fost doar în primul sezon. Acel sezon parcă nici nu a fost. Bayern nu mai era echipa lui Heynckes, dar încă nu a reușit să devină echipa lui Guardiola. În sezonul precedent bavarezii au jucat mai bine, jucătorii înțelegeau tot mai mult ce anume vrea de la ei antrenorul. Și în acest sezon se observă o dinamică pozitivă – schimbul de generații se petrece lin, jocul a devenit mai captivant. Singurul lucru, care te face să-ți pui mâinile în cap, este numărul inexplicabil de mare al accidentărilor de același fel, al doilea an consecutiv. Vrei, nu vrei, ți se nasc presupuneri neplăcute, legate de procesul de antrenament. De nu ar fi ele, ar fi fost mai mare probabilitatea succesului în competițiile europene, în următorii 2-3 ani. Cel puțin, succesul era plauzibil.

Însă, deja, la sigur nu vor mai fi 2-3 ani. Catalanul aproape că a finisat crearea Bayernului său, lotul are executori, aduși și/sau cizelați pentru ideile sale, iar jocul, după cum s-a mai menționat, a înregistrat un progres. Din acest motiv, există un sentiment de regret din cauza faptului că Pep a decis să plece anume acum, într-un moment atât de important, fără a-și duce proiectul la final. Motivele chiar nu contează. Poate a planificat așa de la bun început, poate și-a dorit mai multă libertate, care nu-i putea fi oferită, poate are nevoie de o nouă provocare. Oricum o fi, decizia a fost luată.

De fapt, toată lumea va avea de câștigat din această despărțire. Și Pep, și, mai ales, Bayern. Indiferent cum se va încheia acest sezon, prezența lui Guardiola la Munchen nu va lăsa amintiri negative. Popularitatea clubului a crescut și nu a mai coborât sub un anumit nivel, s-au câștigat trofee, iar unii jucători și-au descoperit cele mai bune calități anume sub conducerea sa. Și, ce e mai important, într-adevăr a fost o perioadă interesantă. În orice caz, ea încă nu s-a încheiat, a mai rămas o jumătate de an de efort comun. Nu se știe care va fi finalul. Că bavarezii vor câștiga toate trofeele (de nu va fi o nouă epidemie de accidentări) sau că le vor pierde pe toate – probabilitatea e cam aceeași. Indiferent de rezultat, el nu va fi unul surprinzător.

Cât despre Carlo Ancelotti, păi conducerea bavareză, din nou, a lucrat de minune, înțelegându-se cu cel mai bun dintre tehnicienii, liberi de contract. Schimbarea de antrenor mereu a fost o dificultate. Niciodată nu știi, ce te așteaptă, căci întotdeauna, în locul așteptatului progres, te poate lovi un eșec. Fără îndoială, cineva ar fi preferat un antrenor, familiar cu Bundesliga, cum ar fi Lucien Favre sau Markus Weinzierl, dar Rummenigge & Co. au decis să nu riște. Bine au făcut, în linii generale. Ancelotti este un experimentat antrenor de elită, care știe să lucreze cu staruri și să scoata maximul din ele. Poate că nu e atât de bun în materie de campionate, dar e tare în Liga campionilor. Limba s-ar putea să fie un obstacol, însă, dacă dăm crezare știrilor, Carlo deja s-a apucat de germană. Pe moment, italianul pare a fi o opțiune foarte bună, iar de acolo – vom trăi și vom vedea. În curând, va începe un nou capitol din istoria lui Bayern.

Sursa: Nick Datlove (Nikolai Deatlov), sports.ru