Lothar Matthäus: Povestea unei legende

Campion european și un căpitan câștigător al Cupei Mondiale, un titlu de jucătorul anului FIFA și de șapte ori câștigător al Bundesligii. Aruncăm o privire înapoi asupra remarcabilei cariere a legendei germane, Lothar Matthäus, în timp ce sărbătorește varsta de 60 de ani.

Pentru Matthäus s-a terminat cum a început. La vârsta de 57 de ani (la 50 de ani după ce s-a alăturat clubului pentru prima dată când era copil) unul dintre cei mai mari jucători germani din toate timpurile s-a alaturat pentru ultima dată la clubul său local, FC Herzogenaurach.

„A fost întotdeauna visul meu ca ultimul meu joc competitiv sa fie aici”, a spus Matthäus, după ce a jucat 50 de minute in victoria echipei sale cu 3-0 într-un meci din ligile regionale germane.

Această apariție simbolică din mai 2018 i-a dat lui Matthäus încă o amintire prețuită, dupa o carieră care i-a oferit nenumărate altele înainte de a se retrage din fotbalul profesional, la vârstă de 39 de ani, în octombrie 2000.

Fostul căpitan al Germaniei a avut totul: a inscris goluri cu piciorul drept, piciorul stâng sau direct din lovituri libere și a combinat o gamă largă de pase cu capacitatea de a dribla orice fundaș i-a fost adversar. El a fost „cel mai bun rival” pe care l-a avut vreodată regretatul Diego Maradona și a dezvoltat un talent impresionant de adaptare și îmbunătățire continuă a jocului său. La urma urmei, el este amintit simultan ca unul dintre cei mai buni mijlocași box-to-box, playmaker dar si unul dintre cei mai inteligenți libero din istoria fotbalului.

Debutul la Gladbach

La sfârșitul anilor de formare la clubul bavarez Herzogenaurach – care reprezenta un oraș cu puțin mai mult de 20.000 de oameni – Matthäus s-a deplasat peste 450 de kilometri in nord-vest la echipa pe care – datorită legăturilor familiale – a susținut-o de mic.

În 1979, un adolescent din Erlangen cu greu ar fi putut cere un alt club de lansare în fotbalul profesional decât la Borussia Mönchengladbach. La Gladbach, jucători vedeta precum Günter Netzer și Jupp Heynckes, au câștigat în deceniul precedent cinci titluri in Bundesliga și două Cupe UEFA si au jucat o finala a Cupei Campionilor Europeni.

Rivalitatea lui Gladbach cu Bayern München în anii 1970 fusese epică, dar noul lor jucator și-a scris în curând propriul nume în cărțile de istorie. Sub îndrumarea lui Heynckes – care tocmai devenise managerul lui Gladbach după retragere – tânărul de 18 ani a câștigat rapid un loc la mijlocul terenului in echipa manzilor.

A jucat in 41 de meciuri în anul său de debut, iar unul dintre cele șase goluri a venit împotriva lui Eintracht Frankfurt în primul meci al finalei Cupei UEFA 1979/80. Matthäus a început ca titular in ambele meciuri, dar Frankfurt a câștigat manșa secundă cu 1-0, câștigand trofeul datorita golurilor marcate in deplasare.

Era puțin timp pentru a mai zăbovi dezamăgirea. Într-un prim sezon puternic, Matthäus a câștigat un loc în echipa Germaniei de Vest pentru Euro 1980 și a debutat internațional ca rezerva într-un meci din grupa împotriva Olandei. El a urmărit finala de la Roma contra Belgiei de pe bancă, întrucât Germania de Vest avea o echipă talentată, in care stralucea actualul CEO de la Bayern, Karl-Heinz Rummenigge. Germania de Vest a fost încoronata campioana dupa ce a castigat cu 2-1, Horst Hrubersch marcand golurile nemtilor.

Drama cupei

Matthäus a continuat să fie un pilon în următorii 4 ani pentru Gladbach, care in acea perioada nu reusise sa termine mai sus de locul 7 până în sezonul 1983/84 – când au terminat pe locul 3 din cele 3 echipe care au terminat cu aceleași puncte, pierzand titlul la golaveraj.

Mijlocașul central a încheiat sezonul cu 11 goluri in campionat, campanie în care Gladbach a ratat titlul la diferența de goluri, dar nu înainte de a fi lasat pe banca pentru un meci la Mannheim spre sfârșitul sezonului. Heynckes nu l-a inclus in primul 11 pe Matthäus pentru că fusese anuntat transferul tânărului de 23 de ani la Bayern în vară. Totusi, fiind condusi cu 2-1 de echipa gazda, viitorul manager al lui Bayern s-a îndreptat spre Matthäus si l-a introdus pe teren cu 20 de minute ramase pana final, iar Matthäus i-a răspuns marcând de două ori pentru a aduce victoria celor de la Gladbach.

Matthäus a revenit titular pentru semifinala Cupei DFB câteva săptămâni mai târziu și a deschis scorul într-o victorie dramatică cu 5-4 în prelungiri contra lui Werder Bremen. Acest lucru a stabilit scena pentru ultimul joc al sezonului și ultimul meci al lui Matthäus ca jucător a lui Gladbach.

După cum a vrut soarta, adversarii din finala cupei au fost – desigur – viitorul club a lui Matthäus, Bayern. Gladbach a preluat conducerea la Frankfurt, când in prima repriză, un corner a lui Matthäus a fost fructificat de Frank Mill, dar bavarezii au egalat la mai puțin de opt minute.

Meciul s-a terminat egal si s-a ajuns la loteria penalty-urilor. Matthäus a fost cel care a ratat pentru Gladbach, el a tintit colțul de sus, dar a șters transversala iar Bayern a câștigat cu 7-6 la penalty-uri.

„Acesta a fost unul dintre momentele pe care aș vrea să le șterg din carieră. Nu ratezi niciodată în mod intenționat un penalty, mai ales când ai șansa să câștigi cupa. Cu atât mai mult, când în copilărie dormeai în lenjeria de pat cu Gladbach”, a spus Matthäus pentru revista germană kicker mulți ani mai târziu.

Strălucitor la Bayern, magic la Milano

După transferul în Bavaria în acea vară, Matthäus a câștigat în cele din urmă primul său trofeu. El a inscris de 16 ori în 33 de meciuri in campionat, în timp ce Bayern a câștigat Bundesliga în 1984/85 (primul său sezon la club) și a reusit sa marcheze minim 10 goluri in camionat in următorii doi ani, iar noua sa echipă a realizat un hat-trick, castigand Bundesliga de 3 ori la rand.

De asemenea, Matthäus a jucat cu Bayern în finala Cupei Campionilor Europeni in 1987 împotriva lui FC Porto, când bavarezii au condus o mare parte din joc, dar au pierdut incasand două goluri pe final de meci. În același an, Matthäus a primit banderola de căpitan al Germaniei de Vest pentru prima dată.

Mai mult succes va urma atunci când el și coechipierul lui de la Bayern, Andreas Brehme, s-au alăturat echipei Inter Milano în 1988. Sub conducerea lui Giovanni Trapattoni, ulterior manager al bavarezilor, Matthäus a câștigat Serie A în 1989 și a jucat din nou o finală a Cupei UEFA în doua manse în 1991. La fel ca în 1980, germanul a marcat în prima manșă. Spre deosebire de ceea ce a fost cu 11 ani in urma, echipa sa a rezistat în manșa a doua pentru a câștiga finala împotriva Romei.

Între cele două trofee cu Inter, fotbalistul german al anului de două ori, s-a bucurat de gloria suprema. Cu doar câteva luni înainte de reunificare, Matthäus a condus Germania de Vest la Cupa Mondială din 1990 și a înscris de trei ori în faza grupelor, echipa lui Franz Beckenbauer acumulând 10 goluri în cele trei jocuri.

Minune la Cupa Mondială și un adversar pentru Maradona

Doua dintre goluri au venit împotriva Iugoslaviei. La golul care a deschis meciul, Matthäus a sutat cu piciorul stâng din afara suprafeței de pedeapsă. În repriza a doua, a marcat pentru 3-1 cu piciorul drept la sfârșitul unei curse din propria jumătate.

“Am avut câteva meciuri bune, dar cel care iese în evidență a fost primul al nostru la Cupa Mondială din 1990, când am pus bazele campaniei noastre câștigătoare învingând Iugoslavia. Au fost o echipă dură și i-am învins cu 4-1, marcând două dintre goluri. A fost cea de-a 75-a mea selectie și cred că a fost cel mai bun dintre cele 150 de meciuri pe care le-am jucat cu Germania de-a lungul anilor”, a spus odată Matthäus celor de la FIFA, când a fost întrebat despre cel mai bun meci jucat la cele cinci turnee finale ale Cupei Mondiale în care a apărut.

Germanii au învins apoi Olanda în saisprezecimi, iar apoi un penalty transformat de Matthäus ii ajuta sa invinga pe Cehoslovacia în sferturile de finală. O confruntare titanică cu Anglia a urmat în semifinale, iar mijlocașul a transformat al doilea penalty al Germaniei de Vest, invingandu-l pe Peter Shilton, în timp ce echipa sa a câștigat la penalty-uri.

Germania de Vest a dominat finala împotriva Argentinei, dar a avut nevoie de un penalty tarziu pentru a o câștiga. Matthäus a fost executantul desemnat, dar nu s-a simțit confortabil după ce a schimbat ghetele la pauză și i-a lăsat sansa lui Brehme să decidă jocul. Dupa ce a pierdut șansa de a înscrie golul victoriei, capitanul a avut consolarea de a ridica trofeul pentru Germania de Vest, devenind campioni mondiali pentru a treia oară.

„A fost o senzație unică. Mi-a fost frică să nu fac ceva greșit, să scap trofeul”, a spus Matthäus dupa ce a pus mâna pe râvnitul premiu.

Finala l-a văzut pe capitanul german învingându-l pe un alt mare jucator de necontestat. Matthäus l-a marcat pe Diego Maradona în finala Cupei Mondiale din 1986 și a avut multe bătălii cu el în Italia, unde argentinianul a jucat la Napoli. Maradona l-a descris pe numărul 10 din Germania de Vest ca fiind cel mai dur adversar cu care s-a confruntat vreodată, insa sentimentul a fost reciproc.

Reintoarcerea in Germania si super libero-ul

La vârsta de 29 de ani, Matthäus sfida criticii care spuneau că a dat deja de tot ce era mai bun. A câștigat premiile fotbalistului german și european al anului în 1990 și a primit premiul inaugural FIFA World Player of the Year în 1991, după ce a marcat 23 de goluri în toate competițiile pentru Inter în timpul campaniei 1990/91.

Matthäus s-a întors la Bayern în 1992 și s-a luptat pentru revenire din cauza unei leziuni a ligamentului încrucișat mai târziu în acel an, precum și de o ruptură a tendonului lui Ahile în 1995, pentru a-si mai adăuga în palmares alte titluri de campion, cupe ale Germaniei plus Cupa UEFA din 1996.

Singurul trofeu pe care Matthäus nu l-a castigat este Cupa Campionilor Europeni/Champions League și a suferit o înfrângere agonizantă atunci când bavarezii au fost invinsi dramatic de Manchester United în finala UEFA Champions League din 1999.

Totuși, de-a lungul carierei sale de jucător, fostul manager al Bulgariei și Ungariei, a arătat o abilitate admirabilă de a revenii, cât și de a se reinventa ca jucător. În anii următori, a devenit libero și a jucat pe acea pozitie pentru Germania la Cupa Mondială din 1994 din SUA.

„Este jucătorul perfect. Are pricepere, viteză, înțelegere a jocului. Singura lui problemă este că are 33 de ani”, a declarat Beckenbauer pentru The New York Times în timpul turneului. 

Legenda lui Bayern, Beckenbauer a făcut celebru rolul de libero în timpul carierei sale ca jucator, iar Matthäus a jucat destul de bine în acea poziție pentru a juca din nou la Cupa Mondială din 1998 din Franța. În 1999, la 38 de ani, a fost numit pentru a doua oară fotbalistul german al anului.

Talentul, persistența și puterea de menținere i-au permis lui Matthäus să înregistreze un record de 25 de apariții la Cupa Mondială – marcând șase goluri pe parcurs – precum și să il depaseasca pe Beckenbauer ca cel mai selectionat jucător german.

După două decenii de joc pentru țara sa, ultima apariție a veteranului la nivel internațional a venit la Euro 2000. După șapte titluri in Bundesliga și 121 de goluri în 464 de meciuri în prima divizie din Germania, Matthäus a încheiat o carieră incredibilă ca jucător în Major League Soccer la MetroStars – acum New York Red Bulls.

Insa, 18 ani mai târziu, și-a indeplinit dorința de a juca pentru un ultim meci la prima lui dragoste, FC Herzogenaurach.