Generații de campioni: 8 staruri FC Bayern care au strălucit

Säbener Stories: Lennart Karl încântă fanii cu trucurile și golurile sale. Ca mare talent la FC Bayern, are bineînțeles înaintași legendari – de la Gerd Müller la Thomas Müller, de la Franz Beckenbauer la Jamal Musiala. Astăzi vă prezentăm opt dintre ei.

Uli Hoeneß (1970): Tânărul Siegfried de la mașina de foliat

Cu o singură valiză și un plan ambițios, Uli Hoeneß vine în 1970, la 18 ani, pe strada Säbener. Fiul unui măcelar din Ulm aleargă 100 de metri în 11,0 secunde și este considerat „cel mai rapid atacant în viață din Europa”.

Cele 50.000 de mărci achitate lui TSG Ulm de către managerul Robert Schwan au fost probabil cea mai bună investiție din istoria FC Bayern. Nici măcar nu bănuia că tocmai își luase urmașul.

Tânărul Ulrich se dovedește deja un om de afaceri isteț, organizând administrația elevilor cu cele mai mari câștiguri din Baden-Württemberg, cu reclame și petreceri școlare profitabile.

Noul antrenor Udo Lattek îl cunoaște din naționala de juniori. Inițial semnează doar un contract amator pentru a putea juca la Olimpiadă în 1972. Pe lângă asta, lucrează la mașina de foliat în biroul clubului – nu e glumă!

La petreceri bea suc de mere, nu bere, iar Gerd Müller îl tachină. Hoeneß replică: „Beau doar când câștig ceva.” Și câștigă tot în fotbal. Omul cu picioare rapide și minte ageră face istorie – mai întâi pe teren, apoi în birou.

Paul Breitner (1970): Rebelul cu biblia lui Mao

Citește Che Guevara, poartă barbă și iubește Brecht. Paul Breitner nu e un fotbalist obișnuit și se potrivește perfect celor de la Bayern din 1970, care erau considerați „club conservator”, pe care el îi trezește la realitate.

Managerul Schwan plătește și pentru el 50.000 de mărci. Studentul la o școală specială renunță și începe ascensiunea.

Debutează în aceeași zi cu „geamănul” său Hoeneß, pe 15 august 1970, la egalul 1-1 cu VfB. Un meci istoric, în stilul dublei premiere a lui Philipp Lahm și Basti Schweinsteiger, 32 de ani mai târziu.

Tânărul Paul reinventează rolul fundașului ofensiv. Joacă și gândește pe partea stângă. Președintele Wilhelm Neudecker îl suspectează de activități revoluționare și îl somează să se mute în „socialism” la un meci în Cehoslovacia. În 1974 Breitner devine campion mondial și pleacă la Real Madrid.

În 1978 se întoarce la München și începe „Breitner Reloaded” ca jumătatea genială a „Breitnigge”. Fără Uli și Paul, fără tinerii rebeli din 1970, FC Bayern modern nu ar fi fost posibil.

Karl-Heinz Rummenigge (1974): De la ucenicul bancar la star mondial

Karl-Heinz Rummenigge consideră mai târziu că a fost o aventură „harakiri” transferul său la Bayern în 1974. Cum să reușească un atacant de 19 ani din liga regională să se impună lângă Gerd Müller și Uli Hoeneß?

Costul lui Kalle a fost 17.500 de mărci. Franz Beckenbauer era sceptic: „Nu va reuși niciodată.” Antrenorul Dettmar Cramer era convins: „Va reuși.” Rummenigge muncește din greu: într-o săptămână normală, ceilalți fac 6-7 antrenamente, el face 12. Crammer îl presează. Kalle dă tot ce poate.

În primul sezon marchează cinci goluri, apoi opt – și în 1979/80, 26! După plecarea lui Beckenbauer și Müller, jumătatea atacantă „Breitnigge” crește până la poziția de star mondial.

Ca președinte executiv, el deschide în 2002 o nouă eră a clubului. Scuze, Franz: Rummenigge a fost chiar o afacere reușită!

Ludwig Kögl (1984): Wiggerl de la rivalul orașului

„Aș fi vrut să rămân la Sechzig,” spune mai târziu Ludwig Kögl. Dar în 1984 Löwen ratează din nou promovarea din Bayernliga. Uli Hoeneß intervine cu 70.000 de mărci.

În primul an face 27 de meciuri în Bundesliga și câștigă titlul de campion – de cinci ori în total.

Culmea carierei și dezamăgirea vine în finala Cupei Campionilor din 1987 contra lui Porto. Wiggerl, cu cei 1,71 metri ai săi, marchează cu capul 1-0: „Nebunie: un gol cu capul – eu!”

Dar Rabah Madjer împiedică gloria cu cel mai urât gol din istorie. Ne deranjează și azi!

Replica legendară a lui Wiggerl: „Ori merg pe stânga, ori pe dreapta.” Să asculți bine, Lenny Karl!

Mehmet Scholl (1992): Mozart din Baden

Karlsruhe, 1992. KSC pierde un diamant pentru 2,5 milioane de mărci: Mehmet Scholl. Un tânăr de 21 de ani, zvelt și tehnic desăvârșit. Pe teren, un Mozart – nu din Salzburg, ci din Baden.

În primul sezon joacă 31 de partide de ligă și marchează șapte goluri. În plus, are replici cult: „Soția jucătorului ar fi meseria mea de vis.” De ce poartă tricoul cu numărul 7? Pentru că „am renunțat să fumez la această vârstă.”

Când Scholl se retrage în 2007, predă 7-ul lui Franck Ribéry – o dinastie adevărată a lui Bayern!

Roque Santa Cruz (1999): Bebelușul din Paraguay

Un adolescent zboară singur de la Asunción la München. Roque Santa Cruz, timid și talentat, în vârstă de 17 ani, flămând după goluri. Uli Hoeneß negociază mult cu Club Olimpia: „Eram deja afară din birou când președintele m-a chemat înapoi.” În final, Bayern plătește aproximativ zece milioane de mărci.

Primul gol? 1999, contra lui Unterhaching. Roque marchează, râde și plânge în același timp. Fanii îi spun „Babygol”. „Eu, Roque!” cântă Sportfreunde Stiller. Un mega-hit, ca și întreaga sa carieră, în ciuda accidentărilor.

Roque joacă și azi la Club Libertad Asunción – nu ca un talent de 17 ani, ci ca o legendă de 44. Dacă Lenny Karl îi calcă pe urme, ne vom bucura de el până în 2052.

Owen Hargreaves (2000): Englezul din Canada

Nu vorbește germană, cu atât mai puțin bavareză. Dar fotbal știe fluent. La 16 ani vine din Calgary la Bayern, descoperit într-un turneu juvenil. Dor de casă, schnitzel la dejun, probleme cu limba – toate sunt prezente. Dar rămâne.

La primele sale meciuri, mulți sunt uimiți de băiatul cu numele „Owen” pe spate. Bayern a luat pe ascuns starul englez Michael Owen?

În semifinala Ligii Campionilor 2001 împotriva lui Real, îl înlocuiește magistral pe Stefan Effenberg suspendat. Lumea află că Owen e prenumele, nu numele. La finala cu Valencia joacă 120 de minute și ridică Cupa.

Englezii, care mereu i-au găsit suspicios german, îl aleg în 2006 drept cel mai bun jucător la CM – și fotbalistul anului…

Alphonso Davies (2019): Roadrunner-ul din tabăra de refugiați

Născut în Ghana, în tabăra de refugiați Buduburam, ajunge în Canada – și la 18 ani la FC Bayern. Povestea sa este un basm cu un final fericit.

În 2019 se transferă de la Vancouver Whitecaps, clubul lui Thomas Müller, la München. Aici evoluează de la atacant pe stânga la cel mai bun fundaș stânga din lume.

Alphonso aleargă, intră tare, centrează și râde. Învață rapid germană – și bavareză. Oficialii îl botează „Phonzy”. Cu 36,5 km/h, nu aleargă nimeni mai repede. Bayern Roadrunner, „Rotrunner”, e unul dintre chipurile actualului FCB.

Ne bucurăm că basmul lui din München va continua după o lungă pauză din cauza accidentărilor.

sursa: fcbayern.de