JG

S-ar putea ca, într-adevăr, Guardiola să fi avut ghinionul de a veni la echipă în perioada nepotrivită. Atunci când s-a anunțat că spaniolul va fi urmașul lui Jupp, Bayern încă nu a câștigat nimic, chiar dacă erau toate șansele să o facă. Echipa avea în spate un sezon ”de argint”, iar perspectivele încă erau neclare. Bineînțeles că exista un potențial, dar nu era clar când acest potențial va fi realizat. De aceea, atunci, venirea lui Guardiola părea a fi un pas logic, deși neașteptat.

Formarea acelui Bayern, care a câștigat totul într-un sezon, a început demult. Schimbările generale au fost inițiate de Van Gaal. Olandezul a muncit enorm pentru viitorul progres, doar că nu a reușit să-și ducă efortul până la capăt. Atunci era nevoie de aceste schimbări și, în ciuda modului, în care s-a încheiat cariera lui Van Gaal la Munchen, el a lăsat mai multe amintiri pozitive fanilor, decât negative. Ulterior, Heynckes a reușit să finiseze construcția echipei campioane, chiar dacă nu deodată, să o aducă la perfecție. S-a lucrat excelent pe piața de transfer, s-au corectat greșelile din trecut și a fost să fie cel mai bun Bayern din istorie. Acel sezon a avut o influență puternică asupra percepției posibilităților reale ale clubului, pentru viitorii câțiva ani. Succesul enorm a lăsat urme în subconștientul fiecărui suporter și nu e de mirare faptul că aproape nimeni nu poate fi mulțumit de situația curentă. Cine știe, poate, într-adevăr vrem prea multe, dar avem și noi puțină dreptate. Povestea deținătoarei triplei trebuia să dureze mai mult, decât a ajuns să fie.

Există mitul că Pep poate lucra doar cu echipele gata formate. Putem să privim asta dintr-o altă perspectivă. A venit la cârma unei echipe maxim posibil de formate – cu organizare minunată, cu executanți de clasă mondială și în apogeu de formă, cu posibilități financiare și cu caracter de campioană. Pep trebuia doar să nu o distrugă, ci, într-un mod calculat, să o direcționeze spre obiectivele puse. În esență, atunci când Pep a semnat contractul, bavarezii aveau nevoie de un fel de ”restart”, însă când s-a apucat de lucru, restartul deja nu mai avea sens.

Nu încetează discuțiile despre spiritul inovator, constructiv și înclinat spre experimente al lui Pep. S-ar putea să fie adevărat și, probabil, de ar fi venit catalanul într-o perioadă de schimb de generații, fără cerințe atât de mari față de rezultat, la o echipă tânără, verde și cu puține trofee, calitățile sale ar fi fost exact ceea, de ce era nevoie. Aici, însă, a fost nevoie de un om, capabil să nu se abată de la direcția existentă vreo câțiva ani. Bineînțeles că nu știm dacă ar fi reușit-o Heynckes (aici au dreptate adepții lui Josep), dar, în circumstanțele existente, șansele sale ar fi fost categoric mai mari. La rândul său, Pep, probabil, conștientiza că nu trebuie să schimbe nimic, dar nici nu a putut să-și trădeze propriile principii.

Recent, Pep a recunoscut că el crede în posesie și că nu-și imaginează fotbalul altfel. În esență, aici avem răspunsuri la multe întrebări. În sezonul precedent, față de catalan au fost pretenții mai mari, în comparație cu sezonul curent, iar numărul trofeelor nu joacă niciun rol. Bayern a reușit eventul, alături de un eșec în semifinala UCL, pierdută doar de Pep. Poate că nu toți observă, dar în sezonul curent lucrurile stau altfel și nu se poate de spus că Bayern a mai bifat o altă salatieră de argint, deoarece nu mai pretindea la altceva. Deloc trecătoare cu vederea sunt accidentările și greșelile individuale ale jucătorilor, deja nepermis de multe. De vreo câteva ori, Pep s-a împăcat cu situația și, contrar propriei filozofii, s-a abătut de la stilul de joc preferat, de dragul rezultatului. De exemplu, meciul cu Borussia D din retur, în care Bayern a fost echipa de pe planul doi. Oricum, astfel de surprize au fost doar excepții.

TM

De două ori, în cadrul conferințelor de presă din semifinale, catalanul sublinia că ambele echipe sunt adepte ale posesiei și că, cine va avea succes la acest capitol, îl va avea și per total. Bavarezii au câștigat posesia în ambele meciuri. Ei și ce? După semifinala cu Barcelona și, în special, după al doilea meci, pot fi trase trei concluzii. Pep nu a învățat să joace împotriva echipelor de contraatac, cu executanți superbi. Îi reușește cu echipele mediocre din Bundesliga, însă chiar și în meciurile contra primelor 5 din campionat, au fost obținute doar 2 victorii. Ce să mai zici de un adversar de nivelul Barcelonei.

A doua este legată de prima. Se poate de spus că în defensiva lui Bayern are loc un haos total. Mai mult, n-ar fi deloc deplasată afirmația că, în esență, defensiva lui Bayern nu există. Greșelile grave au devenit parte componentă a jocului, iar problema e că le comit nu doar eternii ”aventurieri” brazilieni, ci absolut toată lumea. Barcelona a pedepsit minunat astfel de erori, că a avut cu cine – două atacuri fulgerătoare și două goluri. Era dificil să te uiți cum, din nou, prin două pase precise, defensiva bavareză era despicată – o pasă lungă, după spatele apărătorilor, care sperau la poziție afară din joc, și doi atacanți se pomenesc singuri, în fața lui Neuer. De nenumărate ori am văzut una ca asta.

În meciul din retur, echipa a dovedit că nu stă chiar atât de prost la capitolul atac și motivație. Finisarea ocaziilor de gol lasă mult de dorit, însă deja e bine că se creează aceste ocazii. Bavarezii au arătat caracter și dorință de a câștiga și nu are importanță dacă s-a lăsat Barcelona de joc sau nu. Nu poate fi vorba de vreo rușine în această semifinală, echipa a jucat demn 165 de minute din 180.

Din acest punct de vedere, vina lui Pep e mai vizibilă, decât după primul meci. După primul gol al lui Messi, era logic să crezi că nu e nevoie să mergi în atac. Probabilitatea de a mai scăpa un gol era categoric mai mare, decât cea de a înscrie unul în deplasare, prin urmare era necesar de a arunca toate forțele în apărare, pentru aceste ultime minute. Chiar și cu un dezavantaj minim la scor, având asemenea probleme în apărare, șansele împotriva trio-ului din Barcelona, mai bun din punct de vedere individual, ar fi fost slabe, dar, cel puțin, ar fi existat. E discutabil, dar un astfel de Bayern, chiar și cu liderii sănătoși, în semifinala din anul precedent, chiar de n-ar fi avut mari așteptări, oricum nu ar fi permis un 0-5, cu atât mai mult acasă.

Judecând după trofeele necâștigate, sezonul nu poate fi considerat reușit, iar după joc – aceeași. Doar privind tabloul general, se observă că totul putea fi mai rău. Pep a luat seamă de unele erori din sezonul de debut, dar nu a reușit să le corecteze în măsură completă. Deja de 2 ani e la Munchen. 2 ani, atât de diferiți și, în același timp, atât de asemănători. Dacă primul sezon poate fi scuzat cu adaptarea și cu încercarea de a crea ceva propriu, păi în al doilea deja erau așteptări concrete, se doreau a fi văzute metodele lui Guardiola de a atinge succesul. În linii generale, însă, nimic nu s-a schimbat, cu excepția câtorva detalii mici. Echipa tot nu are un plan b de joc, defensiva e un dezastru (și nu e problema în executanți), au loc o mulțime de experimente cu jucătorii. La toate astea se mai adaugă conflictele din interior – plecarea medicului principal Muller-Wohlfahrt, incertitudinea, legată de viitorul lui Schweinsteiger, și nemulțumirile lui Muller, pe care Pep l-a schimbat, din motive neclare, pe parcursul câtorva meciuri consecutive. Este clar că lucrurile astea nu pot să bucure. Viitorul este ambiguu și sunt două căi. Fie Pep va pleca în vară, provocând o surpriză mare, având în vedere că ”a spus de 200 de milioane de ori că va fi aici și în sezonul următor”, iar semifinala din UCL nu a fost o catastrofă într-atât de mare, încât să fie demis de conducere (însă, după apariția lui Sammer, cine știe). Fie își va onora acordul până la capăt și nici vorbă de prelungirea lui. În așa caz, e mare probabilitatea noilor achiziții, pentru că a venit timpul reînnoirii lotului, iar speranța că, la sfârșit, Guardiola va fi învingător, este foarte mică. Dacă nu, atunci noul tehnician va avea de descurcat ițele, care ar putea fi prea multe la acea vreme. Oricum o fi, nimic nu e pierdut pentru Bayern, iar probabilitatea unui succes e aceeași, ca și cea a unui eșec. Toate prezicerile sunt inutile.

sursa: Nick Datlove (Nikolai Deatlov), sports.ru

0 0 vote
Article Rating
4 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
iliecristian
iliecristian
23 May 2015 9:12

gery76: Este normal sa spui asa, dar mai important este sa faci. Daca nu ma insel, Hitzfeld zicea cu vreo 2 ani in urma, ca Bayern functioneaza ca un mecanism perfect, dar daca umbli sau schimbi ceva, il dereglezi, sau ceva asemănător. Exact asta a facut guardiola, a preluat o echipa care mergea ceas, a inceput sa faca modificari, experimente, si i-a dereglat mersul (jocul). Din acest motiv, am spus de mii de ori, ca a venit antrenorul nepotrivit, dupa Heynckes trebuia sa vina un antrenor gen Kovacs, care sa mențina echipa la acelasi nivel. Conducerea lui Bayern a fost neinspirata atunci, cand a adus acest orgolios si ciudat antrenor care n-a facut altceva, decat sa o distruga pe Bayern. De abia acum este nevoie de un antrenor care sa inceapa reconstrucția echipei, dar repet, nu cred ca cel potrivit pentru Bayern este guardiola.

gery76
gery76
23 May 2015 1:43

-Guardiola a fost in situatia lui Stefan Kovacs la venirea romanului la Ajax,echipa care care castigase tot ce se putea castiga,sub conducerea inegalabilului Rinus Michels,inventatorul fotbalului total[prin disparitia posturilor fixe in echipa, Ajax-ul fiind cu 11 in atac ,11 in aparare.

-Intrebat ce modificari va aduce echipei,Kovacs a spus hatru:”Ce pot sa -i mai invat eu pe Crujiff si compania ,atunci cand predecesorul meu Rinus Michels a adus fotbalul la perfectiune?”.Misiunea mea este aceea de a mentine un climat propice marii performante,iar in functie de eventualele indisponibilitati,printr-o schimbare sau doua sa mentin echipa la acelasi nivel ,fara a umbla inutil la o masinarie ce functioneaza la perfectiune.Asa a reusit Kovacs sa mai castige 2 C.C.E printr-o lectie de tact si pedagogie,ceea ce trebuia sa faca in opinia mea si Pep ,dar orgoliul nemasurat nu i-a dat pace, incercand sa schimbe din temelii un sistem de joc si o mentalitate create cu multa truda ,initial de van Gaal si ulterior de Heynkes.

florins
florins
22 May 2015 11:37

Inca o analiza la obiect si pertinenta. Nimic de adaugat la obiectii, mai ales ca le-am facut si noi aici, de multe ori. Dar, as adauga un comentariu legat de optiunile viitoare ale lui Pep Guardiola. Max spune ca antrenorul bavarezilor ar putea pleca la vara, “provocand o surpriza de proportii”. Nu cred ca va fi asa, din doua motive: – Guardiola nu vrea ca “experienta Bayern” sa fie una negativa in CV-ul sau si va incerca si in anul urmator sa castige UCL. Numai ca sansa sa reuseasca peste un an este mai mica decat a fost in acest an, pt ca lotul incepe sa prezinte semne de uzura si trebuie intarit. – Guardiola nu va rezista tentatiei de a mai face experimente si in anul (competitional) care urmeaza si care vor include ceva nume noi. Poate chiar cateva importante din fotbalul european. Iar daca aceste nume, acesti fotbalisti vor fi adusi la cererea sa, tare inclin sa cred ca va avea partea sa de castig din tranzactie, un comision, cum spunem noi pe aici, la licitatii. Se practica… Citeste mai mult

Subscribe via Email

Introdu adresa de e-mail pentru a primi notificare pentru orice postare noua adaugata pe site

Urmareste-ne pe Facebook
Parteneri
Help us run this site…
4
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x