Povestiri cu si despre Bayern
Sunt fan Bayern de cand aveam 10 ani. Adica de prin primavara lui 1982. Era atunci o moda la noi in Banat sa trimiti marci postale pe adresa unor cluburi, care cica iti raspundeau cu postere si carti postale cu autografe. Ei, si trimit eu pe la cateva, nu mai tin minte la care, dar numai Bayern imi raspunde: carte postala cu echipa lui Rummenigge si Breitner, plus un autograf al lui Karl-Heinz Rummenigge! De atunci baiatul de 10 ani a mai imbatranit, dar cand e vorba de Bayern, nu s-a schimbat de loc.
Am trait atat esecurile din 1982, 1987, 1999, 2010 si 2012, cat si bucuria din 2001. Parca anul acesta a fost si mai mare. In plan personal probabil si pentru fericirea din ochii fiului meu. Ii promisesem dupa esecul de anul trecut, cand era distrus, ca el, unicul suporter al lui Bayern din scoala, isi va lua revansa cu varf si indesat. Si baiatul de 10 ani din mine chiar credea asta. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ascultat ruga. Cei care aveti copii sigur ma intelegeti.
Suntem o echipa cu caracter, ce mai. Altii ar fi clacat sau macar si-ar fi revenit mai greu. Dar nu si noi. Atat echipa, cat si conducerea au demonstrat ca nu au egal in lume. Clubul nostru este cel mai puternic si pentru faptul ca nu depinde de hotararile unui singur om. Noi nu avem nici seici si nici patroni unici care sa faca ce vor “pe banii lor”. O intreaga echipa de tipi al dracului de priceputi hotarasc soarta clubului si o fac extraordinar de bine. Noi suporterii nu putem decat sa le multumim si sa speram ca vom merge tot asa si in continuare.
Anul trecut am pierdut. Am cazut, ne-am ridicat, ne-am lins ranile (adanci de tot) si am mers mai departe. Anul acesta am castigat tot, deci mergem mai departe. Ne asteapta in primul rand Chelsea cu al sau “Special”. Ne asteapta Europa si intreaga lume a fotbalului in fata careia trebuie sa confirmam. (Spre disperarea multor comentatori autohtoni, ma completeaza fiul me.) A plecat titanul nostru von Heynckes, a venit Guardiola. Cred ca pentru Jupp este mai bine, si-a castigat pe vecie locul printre zeii lui Bayern. Greul si testul cel mare incepe pentru Pep.
In iarna cand am aflat de transfer, m-am bucurat. Stiam ca Jupp este la final de contract. Stiam ca stirea nu-i va afecta munca, el fiind un profesionist desavarsit. Si este bine ca s-a facut atunci, ca Pep sa aiba timp sa se pregateasca pentru cea mai buna echipa din lume. Sper ca si-a facut temele si a venit pregatit din toate punctele de vedere. Daca nu castigam tot, ii era mai usor. Asa, presiunea pe el este foarte mare. Precis si-a facut unele planuri privind sistemul de joc si transferurile, care poate ar trebui reanalizate dupa cum a mers echipa in primavara. E greu sa perfectionezi o echipa aproape perfecta. Iar cand numele tau este Guardiola, tot ce faci este privit nu sub lupa, ci sub microscop. Daca schimba prea mult si merge, ok lumea va aplauda. Daca nu merge, risca sa fie coborat de pe piedestalul pe care s-a uracat cu munca sa extraordinara de pana acum.
Un subiect foarte discutat acum: Arjen Robben. Recunosc ca este unul din favoritii mei si poate voi fi subiectiv, dar orice parere personala contine o doza de subiectivism. Mi-a placut Robben din momentul in care l-am vazut la noi. Este incontestabil un fotbalist mare. Are loc in orice echipa si inca are multe de spus in fotbal. A avut momentele lui de individualism, dar o sclipire care poate face diferenta este intotdeauna un act de individualism. Si Maradaona a fost individualist cand a marcat impotriva Angliei: a driblat tot! Iar Robben ne-a adus multe bucurii cu jocul sau si momentele de geniu. Ex. Fiorentina & Machester United. Nu mi se pare corect sa i se puna in carca tot sezonul 2011-2012. Cornerul din finala cu Chelsea a fost acordat de Contento iar cel care nu l-a marcat pe Drogba a fost Boateng. Penalty-ul decisiv a fost ratat de baiatul nostru, Schweinsteiger. In schimb penalty-ul de la Madrid a fost transformat tot de Robben. Un trofeu nu se castiga si nu se pierde de un singur jucator. Si sa nu uitam ca si Ribery a avut momentele lui de ratacire si un sezon slab, cand se visa la Real. Clubul a avut rabdare cu el si toti am avut de castigat.
In afara faptului ca face jocul lui Bayern mai atractiv, el a fost si foarte util echipei. Ajunge sa revedeti travaliul lui din toate meciurile din primavara plus golurile sale pentru a va convinge ca am dreptate. Si cand a reusit el toate astea? Dupa ce a fost pus la zid, dupa ce s-a accidentat, dupa ce a fost huiduit. A facut toate astea din postura de rezerva, care a profitat in sensul bun de accidentarea lui Kroos. Toate astea strangand din dinti. Nu s-a bosumflat ca un biciclist gen Ronaldo. Arjen a dovedit ca are caracter, iar noi suntem o echipa cu caracter. Pentru el poate ar fi mai usor sa joace in alta parte, dar el vrea sa ramana. Pentru ca are inca multe de dovedit, zic eu. Si merita aceasta sansa, pentru tot ce a facut, chiar daca era mai putin bun. Iar el chiar este bun!
Bayern ar fi mai sarac daca s-ar debarasa de eroul sau din finala, credeti-ma. Un club ca noi are nevoie si de poezie in fotbal. Sa-l lasam pe Arjen sa mai scrie cateva poeme pentru noi. Pentru ca la matematica oricum nu ne intrece nimeni, avandu-i pe Hoeness si Rummenigge.
In mod sigur Guardiola are destule dileme de acest fel. Dar pentru ca are girul celor doi si pentru ce a aratat el pana acum, cred ca are capacitatea de imbina matematica cu poezia si ca avem perspective destul de bune pentru a egala performanta de la mijlocul anilor “70. Baiatul de 10 ani s-ar bucura enorm alaturi de fiul sau si care barbat nu-si doreste acest lucru?
Articolul a fost scris de Gyusi Nakov (palcenina).
Daca mai este cineva care vrea sa ne impartaseasca povestea lui legata de Bayern, atunci ne poate trimite un email la stefan.zafiu@fcbayern.ro si o vom posta pe site.
