Cien años de soledad/Hundert Jahre Einsamkeit

Bayern o spulberă pe Borussia și se detașează.

Hans-Joachim Watzke, directorul general al Borussiei, declara înaintea meciului principal din primul tur: ”Putem învinge Bayernul într-un meci aparte, însă, pe durata întregului sezon, ei nu au concurență. Bayern va câștiga acest campionat.”

Moralul decadent al patronului clubului s-a răsfrânt direct asupra jucătorilor, iar Der Klassiker a devenit plictisitor cam pe la mijlocul primei reprize. Ciudat, deoarece Borussia, de la începutul sezonului și până recent, mergea în campionat la pas cu Bayern.

Ciocnindu-se, rând pe rând mașinăriile galbenă și roșie controlau situația pe durate de timp aproximativ egale – înaintea confruntării directe, Borussia era în spate cu doar 4 puncte și, în caz de victorie, putea măcar să încerce să se pună pe urmele bavarezilor. Da, Reus a lipsit din primul 11 al celor din Dortmund, iar apărarea, prin accidentarea lui Schmeltzer, arăta mai mult sau mai puțin experimental. Însă erau bine mersi și într-o formă deloc rea toți ceilalți lideri ai clubului – cei, care nu ar fi trebuit să permită ca aceste absențe să se transforme în tragedie.

Borussia a muncit onest în prima repriză – i-a fost nemaipomenit de greu, gemea și scârțâia de la pătrunderile lui Douglas Costa, dar strângea din dinți și nu ceda. În repriza secundă, însă, a devenit docilă și, treptat, s-a transformat în Wolfsburg, care a fost pe aici prin vizită, în urmă cu două săptămâni, și, într-un final, a încasat tot atâtea goluri – 5.

Gazdele au jucat cu 3 apărători. Astfel de formațiune deseori le dă frâu liber jucătorilor de atac ai lui Guardiola, deoarece au suport adițional, dar, în același timp, face ca defensiva să fie vulnerabilă. Orice contraatac advers, dacă a depășit linia de mijloc aglomerată, poate fi fatal. Borussia a încercat să joace pe contre, dar, deseori, se împotmolea prin apropierea careului. Bavarezii se apărau excepțional, creând avantaj numeric cam peste tot.

O remarcă aparte o merită transformarea lui Gotze, pe parcursul meciului. Sectorul de fani galben-negri a încercat din răsputeri să-i facă pe cât e posibil de insuportabilă prezența pe stadionul de acasă, huiduindu-l la fiecare contact cu mingea. Inclusiv și din acest motiv, pe un timp oarecare, Mario s-a cam pierdut, iar majoritatea atacurilor au fost nevoite sa vină de pe partea stângă. În a doua jumătate a jocului, de prin minutul 50, Guardiola le-a ordonat lui Gotze și Douglas Costa să se schimbe cu flancurile. Această modificare l-a readus la viață pe Gotze. După ce a avut câteva acțiuni utile, în noua sa poziție, a dat o minunată pasă de gol lui Robert Lewandowski și a pus punctul din partidă – 5:1. Un fel de victorie într-o victorie.

Pasele lungi ale fundașilor lui Bayern au fost șiretlicul, pentru care Borussia s-a dovedit a fi complet nepregătită. S-a remarcat Jerome Boateng, care a dat două pase somptuoase din jumătatea sa de teren. Au fost somptuoase (adică de gol) datorită lui Muller și Lewandowski.

Una din explicațiile Bayernului imperturbabil din prezent este armonia acestui duet. Așa cum niciunul din ei nu are o poziție fixă în atac, băieții se ghidează după principiul ”ai dat un gol – lasă-l și pe prietenul tău să dea unul”. Reiese că Muller, om despre care niciodată nu ai putut spune că e hapsân de goluri, are avantaj din faptul că apărătorii se țin scai de polonez, prin urmare dându-i spațiu de a manevra. Iar Lewandowski e mereu gata să acționeze mai retras și nu are probleme cu a da o pasă chiar și în cazurile, când un veritabil atacant central e obligat să încheie faza de sine stătător.

8 victorii în 8 meciuri, la începutul campionatului – Bayern a repetat recordul (al său, bineînțeles) din sezonul 2012-13. Guardiola se îndreaptă spre nemurire. Important e să nu comiți greșeala lui Jupp Heynckes și să nu-i lași succesorului tău un club ideal. Atunci, toate recordurile nu vor rezista nici doi ani.

Robert Lewandowski este direcționat pe calea lui Gerd Muller. Cel mai probabil că eternul record al lui Bomber der Nation va rămâne etern și de această dată (40 de goluri în sezonul 1971-72), dar sunt șanse ca atacantul bavarez să atingă pragul de 30 de goluri – lucru cu care se chinuiesc de vreo 40 de ani cei mai buni marcatori din campionat. E amuzant că toate golurile sale din Bundesliga Robert le-a marcat în repriza a doua. În ultimele patru meciuri a înscris, în medie, câte un gol la 25 de minute.

5:1 cu Wolfsburg, 3:0 cu Bayer, iar acum și Borussia Dortmund e înfrântă cu 5:1 – alte trei cuburi presate de gunoi cad din mașinărie și se pun la baza uneoi noi piramide din deșeurile, reciclate de superclubul munchenez. Bayernul e infinit de singuratic pe această planetă. De parcă a fost uitat aici de cineva și nu-i mai rămâne nimic altceva de făcut, decât să-și îndeplinească programul instalat de colectare a titlurilor de campioană.

În conferința de presă de după meci, Thomas Tuchel declara: ”Nimeni nu o poate opri pe Bayern în Bundesliga.”

Însă asta nu sugerează că nimeni nu o va încerca. Haideți să ne imaginăm că lupta pentru titlu, în Germania, a trecut la un alt nivel. Ea există, dar s-a transformat puțin și a devenit pasivă. De acum încolo, ea va exista până când orice alt rezultat va deveni imposibil din punct de vedere matematic. Dacă luăm asta în calcul, atunci avantajul de 7 puncte al rekordmeister-ului, cu atât mai mult în octombrie, nu pare a fi mare lucru. Cursa abia începe, orice se poate întâmpla.

Iar dacă e să fii întreg la cap și să te uiți real la starea lucrurilor – în acest weekend, Bayern a devenit campioană a Germaniei pentru a 26-a oară în istoria sa. Și, din nou – într-o singurătate absolută.

sursa: Pavel Zinoviev, sports.ru