De acum încolo, pe site-ul fcbayern.ro puteți găsi povești, sau mai bine zis experiențele suporterilor FC Bayern din România. Ne vor spune cum au trăit meciurile echipei favorite, dar mai ales cum este să trăiești un meci în Germania.

Deschidem seria aceasta cu Andrei Pietricică, un tânăr fan din București, care a asistat la Supercupa Germaniei din acest an. Pe larg, aveti aici povestea:

Salut! Numele meu este Andrei, am 19 ani, locuiesc în București și am dezvoltat o pasiune pentru FC Bayern prin 2006. Cam așa începe povestea mea. În ultimii doi ani mi-am tot spus că voi merge la un meci pe Allianz Arena, însă de fiecare dată m-am lovit de următoarea problemă: „Tot sezonul este sold-out”.

După ce și în 2016 am întâmpinat același impediment, am venit cu o soluție pe care mulți au categorisit-o drept nebunească. Pe un site de ticket reselling am găsit câteva locuri la Supercupa Germaniei, în Dortmund. În aceeași zi am achiziționat biletul și am început să îmi fac planuri pentru că aveam de gând să și vizitez ceva, așa că mi-am aranjat un city break în München și Dortmund.

Și însfârșit ajungem la ziua de 12 august, iar eu mă văd singur într-un avion cu destinația München, care pentru mien parcurgea distanța realitate-vis. În capitala Bavariei am stat două zile, în care nu am putut rata vizitele la Allianz Arena și muzeul lui Bayern. Într-o mică pauză de la atracțiile orașului am reușit să dau o fugă chiar și pe Säbner Strasse, unde am văzut ce se putea vedea din facilitatea în care se antrenează campioana Germaniei.

Ziua cea mare, însă, avea să fie duminica de 14 august, care va rămâne în cărțile de istorie ale clubului nostru. Ajungând în Dortmund pe la ora 17:30 după un drum de 10 ore cu autocarul am văzut  cum orașul respira exclusiv prin fotbal. Foarte rar vedeai pe străzi oameni care să nu poarte un tricou roșu sau galben cu însemnele echipei favorite. În acel moment am găsit necesar să-mi pun fularul pentru a mă identifica. Era ceva incredibil, nu conta al cui fan erai, toți cântau împreună, ba chiar în Gara Centrală am auzit un grup de suporteri al lui BVB cântând „FC Bayern München, wir singen und tanzen auf jedem Fussballplatz”.

Nu am irosit niciun moment și după ce mi-am lăsat bagajul la hotel (uitând din cauza entuziasmului și să încui ușa) m-am îndreptat spre stadion în tricoul meu din 2014 cu Lewa pe spate și cu fularul la gât. Din centru spre stadion este un singur bulevard de 2.5 km îngenul „Hollywood Walk of Fame” cu 100 de stele plasate în asfalt pe care sunt trecute evenimente din viața clubului. Iarași, toată lumea era foarte prietenoasă, am intrat (de fapt au intrat) în vorbă cu câteva grupuri de suporteri ale ambelor formații.

La stadion, atmosferă de sărbătoare. Am făcut câteva poze, am trecut de securitate (controlul a fost mai relaxat decât pe stadioanele din România) și m-am văzut înfața visului împlinit.Eram în galeria clubului de care 2000 de kilometri nu m-au putut despărți. Tot meciul am cântat și cred că în a doua repriză gazdele nici nu s-au mai auzit. Ca să fiu sincer, emoții au fost și încă mari la ocaziile lui Dembele și Aubameyang, iar roșul lui Ribery a părut destul de evident și pentru noi, însă a doua parte a arătat complet diferit.

Finalul meciului ne-a prins făcându-le cu mâna și cântându-le „Auf Wiedersehen” fanilor din Westfalien. Trebuie să mai spun ceva neapărat: totul este exact cum se vede la TV. Nicio bătaie, nicio ceartă, suporterii stăteau împreună la tribune, ba chiar la un moment dat am văzut un Dortmunder în peluza noastră, deși cred că nu a stat acolo.

După meci, celebrarea a început chiar în parcul stadionului. Am plecat cu toții, cântând pe străzi și făcând poze.Desigur, nu a lipsit celebrul „Humba”. De data aceasta nu a mai fost Thomas Müller cel care a dat tonul, jucătorii plecând imediat la vestiare, ci unul dintre suporterii noștri.

(link video: https://youtu.be/ZolX5Qs7LH4)

Pentru ca experiența să rămână cu adevărat de povestit și peste 10 ani, după ce mi-am împlinit visul de a-mi vedea echipa pe viu, după ce am luat parte la scrisul istoriei și după ce am văzut Bayern cucerind trofeul pe care nu-l mai obținuse de trei ani, credeam că nu există un mod prin care vacanța mea să fie mai frumoasă. Însă aici apare surpriza cea mai mare. A douazi, luni, în aeroport, exact odată cu mine ajunge și autocarul echipei. Am reușit astfel să fac poze cu Mats Hummels, Thiago Alcantara, Juan Bernat, dar și cu jucătorul meu favorit, cel mai bun fundaș stânga din lume, David Alaba. Și am reușit asta datorită unei întâmplări, că eu făcusem deja check-in-ul și am intrat pe aceeași poartă cu jucătorii, loc în care ceilalți fani veniți la aeroport nu aveau acces.

Sincer, a fost un sentiment pentru care cuvintele sunt insuficente. Chiar și aceste rânduri le-am scris sub influența emoției de atunci. Acum, gândindu-mă, nu am vizitat niciodată Marea Britanie, dar poate în 2017 reușește Bayern să schimbe acest lucru cu o calificare în finala de la Cardiff.